duminică, 24 noiembrie 2013

Singur

Ești singur, de-a dreptul inuman,
Într-o societate, plin de neputință,
Căci adevărul din ochii de mangan,
Te strivește, cerându-ți pocăință...

Și ziduri goale-n jurul tău vor naște,
De-atâți zidari zidite pentru tine,
Dar nimeni dintre ei n-ar recunoaște,
Că tocmai de la ei, problema vine...

Încerci necontenit să escaladezi,
Pereții ce tocmai au început,
S-ascundă ce nu trebuie să vezi,
Omenirea cum a decăzut.

Iar mintea ta mereu bolnavă,
Încuiată de animalica dorință,
Se transformă încet într-o epavă,
Fără velă, scufundată la cerință.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu