Puf, uşor

Puf, în inimă, te-am dus,
Şi în pernă, eu te-am pus,
Cu-n surâs, te-am mângâiat,
Faţa-n perna-m aşezat.

Adormii, uitaşi de tine,
Perna-i moale, dar nu-i bine,
Sufletul presat, în mine,
Nu ţipă, că se abţine.

Tu stai, în mormanele, de puf,
Nu ştiu de ce te-oi fi ascuns,
Nici prin somn nu dau de tine,
Perna-i aspră, nu-mi convine.

Ploaia, bate-n geam, n-ar sta,
Inima tresare şi ea,
Perna-i dură, pentru mine,
O lovesc, să dau de tine.

Stropii curg, terasa-i udă,
Inima, devine surdă,
Lacrimi se preling încet,
Câte două, în duet,
Ca să plang-acum amarul,
Şi să-nfingă-n ea pumnalul.

Puf udat, şi fără viaţă,
E târziu, prea dimineaţă,
Nu mai zbori, ca eşti strivită,
Udă-n pufuri, îmbâcsită,
Ce n-aş da, să fii uscată,
Şi în inimă, reaşezată...