sâmbătă, 6 octombrie 2012

Un ieftin actor

Distrus și fără vlagă-n tine
Nu încetezi totuși a scrie,
Sunt mulți cărora nu le convine
Să-ți pui gândurile pe hartie.

Și-ar da și viața să te știe,
Sărac, cinstit și fără grai,
Sclav tu să fii, la dânșii, în domnie
Să le zâmbești, fiindcă nimica n-ai.

Iar cei din jur sa te privească,
Ca pe-un nimic, exact ca în trecut
Și-o veselie cruntă să sporească,
Probabil te-ar durea, dac-ar fi tacut.

Devii din trist, un simplu om ironic,
Mai mult de-atat sigur n-ai să poti,
Dar pentru dânșii rămâi la fel de comic,
Fiind o trasură, trasă de cai, pe roți.

Acum, că ești mai slabit și suferi
De parcă ar conta că esti bolnav,
Tot pe ei, continui tu să-i superi,
Iar tu zâmbești, zicându-le "Nu-i grav".

Și-ti joci, la fel de just, același rol
Sperând ca cineva, în sfârșit, să te-nțeleagă
Dar publicul, ca-ntotdeauna pleacă domol
Iar tu rămâi, un ieftin actor, o viață-ntreagă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu