Două vise, două semne,
Simple semne de-ntrebare.
Două gânduri, crunte gânduri
Aruncate-n disperare.
Două lacrimi, reci cristale
Din a pleoapelor sepale.
Două orizonturi largi,
De care nu poți să tragi.
Două picături de apă,
Într-un vas lipsit de fund.
Două gesturi, inofensive
Ce cu ele mă scufund.
Două clipe, scurte clipe,
În care se întâlnesc,
Două inimi, scump dorite,
Ce apoi se dezlipesc...
Din atâtea câte-s două,
Una singur-a rămas
Și-ar dori probabil să țipe,
Însă nu mai are glas.
Mi-a placut mult poezia.Un singur lucru as modifica la ea.In ultima strofa in loc de:si-ar dori probabil sa tipe,eu as fi scris:Si-ar dori acum sa tipe.Mult succes in continuare.
RăspundețiȘtergere