vineri, 11 octombrie 2013

Morți printre vii

Hilar, înfricoșător, patetic
Probabil, cel mai puțin estetic,
A compara două lumi, care
Una abia se naște, cealaltă moare.

Tocmai ce urmează-i comic,
Și-ncerc să par puțin ironic,
Aceștia de se cred în viață,
Nu se salută nici de dimineață.

În schimb aceia din sicrie,
Pomeniți, la Sfânta Liturghie,
Nici cea mai mică invidie n-au,
Căci prin țărână, cu unghiile săpau.

Revin, la cei cu plina libertate,
Ei, strâng averi într-o eternitate,
Uitând, să dea un zâmbet celor din jur,
Cunoașteți rima, dar i-am găsit cusur...

Acuma toți cei care stau pe spate,
Râd în hohote, dar nu pot da din coate,
Și-ar dori probabil într-un amuzament,
Să vadă prostia, evident.

Eu rămăn, doar simplu să trăiesc,
Morții printre vii și-acuma dăinuiesc,
Căci mulțumirea omului incult,
Începe și se termină cu "am avut".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu