Singure, din lumi opuse
Două lacrimi, încă nescurse,
Așteaptă cu disperare,
Să plece în căutare.
Suferința le hrănesc
Sau un râset nebunesc,
Se dezvoltă din durere
Sau a ochilor plăcere.
De îndată ce-au plecat,
Pe obrazul cel uscat,
Lasă-un semn de umezeală,
Fără ca nimic să ceară.
Bucuroase se-ntâlnesc,
La bărbie se-alipesc
Și ca gest de împlinire,
Cad și mor pentru iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu