În întuneric, singur, morbid,
Pe aceeași bancă, de hârtie,
Își așează trupul ostenit,
Un tânăr, ce se chinuie să-nvie.
Pe-o altă bancă din același parc,
Sătulă de-atâta trădare,
O tânără, cu-n zâmbet larg,
Cheamă moartea cu nepăsare.
Ignoranți, cei doi privesc
La bănci, plini de mâhnire,
Că dânsele nu reușesc,
Să ducă cererile la îndeplinire.
Și fără a mai gândi, apoi,
Se ridică cu dizgrație,
Și-n loc să se vadă amândoi,
Trăiesc c-o reclamație.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu